Aspecte crestine alle poeziilor lui Eminescu

Eminescu va dedica Sfintei Fecioare Maria doua poezii, "Rasai asupra mea" si "Rugaciune". "Rasai asupra mea" este unul din sonetele cele mai reusite ale poetului. "Rasai asupra mea, lumina lina/ Ca-n visul meu ceresc d'odinioara,/ O, maica Sfânta, Pururea Fecioara/În noaptea gândurilor mele, vina". Familiarizat cu terminologia ortodoxa, poetul marturiseste dogma pururei feciorii a Maicii Domnului, definita la Sfântul Sinod ecumenic de la Efes din 431, acceptând si faptul ca s-a învrednicit sa fie Nascatoare de Dumnezeu.

În plus, revine termenul "lumina lina", ceea ce duce la concluzia indubitabila ca Eminescu era fascinat de vecerniile ortodoxe, ca cele de la mânastirea Agafton, din marturia-testament de mai sus. El îsi recunoaste teluricul pacatos, chiar înstrainarea de credinta, poate datorita si indianismului sau pesimismului schopenhaurian, într-un vers subtil "în noaptea gândurilor mele, vina", dar speranta-virtute teologica prin excelenta - îl îndreptateste sa invoce ajutorul divin pe calea mântuirii : "Da-mi tinerete, reda-mi credinta /Si reapari din cerul tau de stele /Ca sa te-ador de-acum pe veci, Marie"

Click aici :

Aspectele crestine ale poeziei eminescene

ORTODOXIA ROMANEASCA

Am gasit acest site interesant despre ortodoxie - clik aici : MISIUNE ORTODOXA

Ciuma comunista ne-a otravit sufletul si multi, foarte multi acum se intorc spre credinta strabuna .

Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul.
Am avut revelatia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esentă, sediul lui nu e nici în stiintă, nici în filozofie, nici în artă. Si cînd un filozof, un om de stiintă sau un artist sînt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului.
Acum, mai la bătrînete, pot să spun că fără Dumnezeu si fără nemurire nu există adevăr".

Petre Tutea

IISUS, clck aici : VINO DOAMNE ISUSE

TIMISOARA, click aici : VINO DOAMNE

Facultatea de Teologie Ortodoxa

Facultatea de Teologie Ortodoxa

Click aici spre link :Teologie Ortodoxa

Legea privind Facultatea de Teologie din Bucuresti, publicata in Monitorul Oficial, nr. 74, din ziua de marti, 3/15 iulie 1890, recunostea infiintarea acestei facultati. Textul legii era urmatorul: „Articol unic. Pe langa cele patru Facultati prevazute prin art. 249 din Legea Instructiunii Publice, se recunoaste ca facand arte din Universitatea din Bucuresti si Facultatea de Teologie, avand aceleasi drepturi si prerogrative ca si celelalte facultati si supusa la aceleasi indatoriri.”
O alta etapa in istoria acestui for de cultura a fost data de o situatie politica noua, care i-a schimbat cadrul juridic. Astfel, prin decretul nr. 177 privind regimul general al cultelor religioase, publicat in Monitorul Oficial, nr. 178, din 4 august 1948, in art. 54 se prevedea: „Facultatea de Teologie din Bucuresti se transforma in Institut Teologic de grad Universitar, iar personalul didactic si administrativ, impreuna cu prevederile bugetare respective, trec de la Invatamantul public la Ministerul Cultelor”.
Dechiderea oficiala a cursurilor noului Institut Teologic a avut loc la 30 ianuareie 1949. A primit mai intai ca sediu cladirea fostului Seminar Central, iar apoi, in octombrie 1949 cladirea fostei Scoli Normale, de pe strada Sfanta Ecaterina, nr. 2.
Incepand din anul universitar 1991- 1992, Institutul a revenit in Universitate cu statutul de facultate. Protocolul incheiat la data de 30-31 mai 1991 intre Ministerul Invatamantului si Stiintei, Secretariatul de Stat pentru Culte si Patriarhia Romana privind includerea in invatamantul teologic superior in cadrul Universitatilor de Stat prevedea la art. 2: „Institutele Teologice de grad Universitar din Bucuresti, Sibiu si Iasi devin Facultati de Teologie in cadrul Universitatilor de Stat din orasele respective, incepand cu anul universitar 1991-1992”.
Click si asculti : Scrisoarea lui Dumnezeu

Au urmat o serie de transformari. Potrivit aceluiasi protocol se stipula conform art.1 „infiintarea de noi specializari: Teologie Litere si Teologie Asistenta sociala”. Din anul 1995 au fost infiintate alte doua noi specializari: Teologie Patrimoniu Cultural si Teologie Limbi Clasice (Greaca si Latina). In anul 1996 a fost aprobata specializarea Teologie Pictura Bisericeasca.
Protocolul preciza la art. 4 ca: „participarea studentilor teologi la programul liturgic fixat de Biserica pentru Facultatile de Teologie ramane o componenta indispensabila a programului de formare teologica si, deci, obligatoriu”.
Incepand din anul 2005, structura invatamantului universitar din Romania se va schimba conform noilor prevederi europene cuprinse in Carta de la Bologna. In aceste conditii, invatamantul teologic ortodox va fi organizat pe un singur domeniu, Teologie Ortodoxa,

- asculta biblia, click aici : Biblia Romana: Ioan 3

cu patru specializari: Teologie Pastorala, Teologie Didactica, Teologie Sociala si Arta Sacra, cu o durata de trei ani — licenta, doi ani — master si trei ani — dcoctorat.

Click aici si auzi : Atributele lui Dumnezeu
Studentii de la specializarea Teologie Didactica pot obtine competente pentru predarea limbii si literaturii romane si a limbilor engleza si franceza, numai daca in timpul celor 6 semestre vor obtine minimum de 60 de credite, urmand si cursuri ale facultatilor de profil la Universitatea din Bucuresti.

Click aici si auzi : Sfant e Dumnezeu

Click aici si auzi : Dumnezeu e taria mea

STRUCTURA FACULTATII

Studii universitare de Licenta
Domeniul Teologie
Teologie ortodoxa pastorala
Teologie ortodoxa didactica
Teologie ortodoxa sociala
Arta sacra

- durata de studiu 3 ani, forma de învatamât zi
- sesiunea de admitere iulie
- text grila si concurs de dosare; proba eliminatorie desen (arta sacra)

Studii universitare de Masterat
Programa Exegeza si Ermineutica
Programa Istorie si Traditie
Programa Doctrina si Cultura
Programa Pastoratie si Viata liturgica

- durata de studiu: 2-4 semestre
- sesiune admitere: septembrie
- doua probe

Studii universitare de Doctorat
Domenii de doctorat
Teologia Dogmatica si Simbolica

- durata de studiu: 3 ani
- sesiune admitere: septembrie
- colocviu

Conducerea facultatii:

Prea Fericitul Parinte DANIEL, in calitate de Arhiepiscop al Bucurestiului, conduce din punct de vedere bisericesc Facultatea de Teologie Ortodoxa. Structura de conducere precum si cadrele didctice functioneza cu binecuvantarea Prea Fericirii Sale.
Decan: Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula
Prodecan: Pr. prof. dr. Vasile Raduca
Secretar stiintific: - Pr. prof. dr. Adrian Gabor

INTERPRETAREA VISELOR

Perspective crestine despre interpretarea viselor, vedenii si viziuni, comunicari cu fiinte spirituale din alte dimensiuni, astrologie, horoscoape etc.

Despre vise si vedenii false - Pr. Cleopa

Daca vei crede intr-o vedenie falsa, apoi diavolul in vis te va invata "proorocii". Diavolii spun lucruri care o sa se intample peste o luna, peste doua, sau peste trei luni. Sunt draci care ghicesc viitorul si tu spui: "Mai, sunt adevarate! Pai, ce-am visat eu saptamana trecuta, s-a adeverit acum!" Acestia sunt draci vrajitoresti, care stiu viitorul.

Cum intiparesc dracii nalucirile cele din somn - Evagrie Ponticul

Trebuie sa cercetam cum intiparesc dracii nalucirile cele din somn in mintea noastra si-i dau o anumita forma. Una ca aceasta obisnuiesc sa se intample mintii, fie privind prin ochi, fie auzind prin auz, fie printr-o simtire oarecare, sau fie prin amintire, care intipareste in minte, miscandu-le, cele ce le-a agonisit prin mijlocirea trupului.

Nu credeti in vise - Staretul Zaharia - Lavra Sfintei Treimi

O femeie, al carei nume era Agrafena (Agripina), avea o vaca. Si a visat un vis: Cuviosul Serafim i s-a aratat si i-a poruncit sa-i duca lapte staretului Zosima. Fara sa se gandeasca prea mult , ea a turnat zece cani si a rugat-o pe vecina ei Stepanida sa-l duca straretului.

Despre vise - Sf. Ignatie Brianceaninov

Demonii se folosesc de vise pentru a tulbura si vatama sufletele omenesti; chiar si monahii neincercati, luand aminte la vise, isi aduc vatamare si din aceasta pricina trebuie neaparat sa aratam aici ce insemnatate au visele in ceea ce priveste omul a carui fire nu este inca innoita prin Duhul Sfant.

Despre vedenii - Pr. Arsenie Boca

Predania Bisericii Răsăritene se fereşte de vedenii şi îşi fereşte şi fiii, întrucât acestea nu sunt neapărat trebuitoare mântuirii şi, desăvârşirea, la care suntem chemaţi, lasă în urmă orice vedenie. Revelaţia e deplină, iar cele ce mai lipsesc le aşteptăm la a doua venire.

Text publicat in : Interpretare viselor din persprectiva crestina

MUŢIREA CUCULUI

EDUCATIA SI RELIGIA

Motto: „Cultura strănă ca atare nu poate strica pe om pentru că trece prin prisma unui caracter, a unei inimi deja formate; educaţiunea, creşterea cade însă în periodul acela al vieţei omeneşti când inima neformată încă a omului seamană unei bucăţi de ceară în care poţi imprima ce vrei. Când inima cu vârsta se-mpietreşte, atunci n-o mai poţi îndrăpta, o poţi numai rumpe.” - Eminescu

„Instanţa a respins ca neîntemeiată contestaţia Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului faţă de recomandarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) de scoatere a simbolurilor religioase din şcoli.” Ştirea s-a prelins pe Mediafax firesc, la începutul vacanţei de vară, aşternându-se sufocant peste orice eventuală şi timidă tentativă de reacţie organizată ce ar fi putut apărea din partea mult prea osteniţilor dascăli şi elevi. Aşadar, şcolile nu vor mai respira prin icoane, pentru a nu deranja cumva vidul dintre urechile celor deja evoluaţi la stadiul de maimuţă. Mă cutremur deja, imaginându-mi inimoasele femei de serviciu, ce vor coborî icoanele de din locaşurile rânduite, chemând apoi administratorul şi sugerându-i o formală zugrăvire, pentru ascundera urmelor rămase sub altădată banalele cuie, devenite acum, din nou, peste milenii, piroane înfipte în Trupul lui Hristos. Mai teamă mi-e însă de reacţia atât de previzibilă a fiului meu, în septembrie: „Tată, deasupra tablei nu mai sunt icoanele! CINE le-a luat? Şi DE CE?” Instanţă, CNCD… Instituţii? Nu, vai, doar nişte scame dizgraţioase apărute temporar pe suprafaţa aspră a păturii ce se preface că ne conduce, ca şi ministerul de resort, coautor prost mascat la tărăşenie. Pătura asta superpusă, primită cadou din măruntaiele puturoase ale Fanarului n-a inţeles niciodata fenomenul românesc, n-a rezonat la simfonia creştinismului, naturalismului şi stoicismului ce inundă neîncetat sufletul Neamului nostru. Insurecţia Creştină din Decembrie 1989 reuşise să ridice pe-o clipă vălul istoriei alchimice, coborând de din Veşnicie leacurile necesare pentru oblojirea rănilor provocate şi adâncite în ultimele secole. Îmbrăcarea pereţilor şcolilor cu icoane, reintroducerea Religiei în programa de studiu, începerea anului şcolar cu slujbă religioasă, iată doar trusa de prim-ajutor căzută din Cer şi dătătoare de speranţă poporului suferind. Plângeam de fericire pe atunci, la gândul că noile generaţii de îngeri întrupaţi vor putea zburda nestingheriţi prin livada lui Dumnezeu, acolo unde chiar şi unii pustnici se opresc la poartă, tânjind. Copiii noştri vor fi liberi, îmi ziceam, şi ferciţi, mă grăbeam să adaug, căci se vor adăpa cu Adevăr, vor vieţui intr-o realitate nedeformată, nu vor cunoaşte chircirea obositoare în patul procustian al logicii fără de scop. Mă înşelam amarnic! Dintre cei puţini care participaseră direct la răstrurnrea „vechiului regim” doar câţiva au fost cei care au trăit transformarea în Homo religiosus. Homo faber însă, noul ecotip de „primat” industrial s-a ridicat rapid, ajutat şi de perfuziile mass-media (în special TV), acele siropuri cu arome pseudomagice, caracteristice subculturii: publicitatea şi telenovela. Năvălirea valului înalt, la apogeu, al industrialismului, al „Fabricii”, peste sechelele lăsate de regimurile mutilatoare, străine de fiinţa poporului român, a provocat bulversarea actuală, în care suntem siliţi să contemplăm, neputincioşi, anarhia instituţionalizată. Din păcate, Şcoala n-a apucat să prindă trasfigurarea pentru a rezista tavălugului. Din contră, se poate constata acum că a fost instituţia cea mai bine pregătită pentru noile vremuri, doar lucra cu... materii! Chiar aşa, cum poate deveni Religia o materie de studiu?! Dar Matematica? Dar toate celelalte? Mecanizarea, primită în Şcoală drept nouă zeiţă, ambalată în poleielile artificiale ale succensiunilor de titluri dobândibile, a alungat Taina, a redus la orizontală Cunoaşterea, forţând lăbăţarea hidoasă a unui univers finit, prin divizarea şi aprofundarea unor părţi din ce în ce mai mici de materie. Hieraticul a fost alungat, ceremonialul prin care tainele ştiinţelor se autodescopereau negăsind loc în „noua” formulă democratică (comunism reşapat). Implicaţiile? Coeficientul de spiritualitate (uriaş la copii) a fost ignorat total în cultivarea şi selectarea valorilor pentru o societate viitoare, preferându-se, într-un grotesc schimb de polaritate, coeficientul de inteligenţă, crescut arbitrar, prin exerciţii precise, previzibile, formale, viitoare zale ale cătuşelor ce vor conferi demnităţi diverse cetăţenilor Noii Ere. Astfel, educaţia a fost văduvită tocmai de Scop, în locul lui cuibărindu-se lasciv formalismul „predării” şi meticulozitatea „examinării”, într-o orgie homosexuală oribilă şi pierzătoare. Abia pătruns în şcoală, copilul are deja sufletul însetat, voind a se răcori la Izvorul ce susură ademenitor sub lespedea rece a simetriilor formale, dorind totodată eliberarea din scutecul prea strâmt al pedanteriei plictisitoare. Cine să îi scoată o găleată cu Apa Vie? Unde să afle acel dascăl simplu, cu rostire ascendentă, călăuzitoare spre culmile revelaţiei? Aceela e de negăsit... În schimb, prin faţa copilui ce-şi încă răcoreşte fruntea de geniu-sfânt la umbra Arborelui Vieţii încep să se perinde educatori-păpuşi de teatru ieftin, învăţători-interpreţi papagali ai programelor şcolare, profesori-culegători şi legători de vorbe goale, trepăduşi uzurpatori de catedre universitare, cu titluri dintre cele mai pompoase, care, cu toţii, abia aşteaptă ziua de salariu şi micile atenţii. De ce să ne mire atunci reacţiile copiilor, respectiv aversiunea lor pentru citit, scris, colorat, „învăţat” dublată de apetenţa aproape bolnăvicoasă pentru calculator? E foarte limpede: Cel ce a instaurat şcoala de tip fabrică a oferit şi refugiul imediat, „izbăvitor”: realitatea virtuală. Iată cercul vicios, cuprins de flăcări, prin care copiii noştri trebuie să sară! Ce li se oferă Dincolo? Greu de spus, deşi putem totuşi întrezări... Cel ce încearcă să ne dreseze copii a aşteptat vacanţa pentru a le răpi ferestrele către Cer, dovadă că s-a temut de coeziunea sufletelor puternice spiritual, care l-ar fi putut spulbera! Pentru că doar copiii, graţie deducţiei-intuiţie morală, instinctelor nepervertite, idealurilor organice absolute îl pot învinge pe Manipulator. Copiii noştri, cei care ajung la concluzii deseori surprinzătoare, tocmai pentru că nu s-au rătăcit încă în hăţişurile inducţiilor cultivate, copiii noştri pot mânui fără cusur cea mai teribilă armă şi unealtă: Iubirea! Iubirea pe care a devenit necesar să o reînvăţăm şi noi, de la ei. Dar pentru aceasta va trebui să le asigurăm minime condiţii de ventilaţie în hala de creştere numită impropriu şcoală, împresurându-i cu Icoane! Şi pentru că am ajuns cu voia Domnului în ziua de Sânziene, prima icoană să fie a Sfântului Ioan Botezatorul, Înaintemergătorul care se naşte anul acesta într-un context special, prin ivirea lui având de muţit un altfel de cuc! Pentru că în acestă primăvară, urmaşele pământene ale trădatoarei Sava au invadat România, stoluri uriaşe de cuci putând fi văzute în continuă cutreierare prin Dobrogea călcată de tălpile Sfântului Andrei, aşezandu-se precipitat, chiar şi pe case! Să luăm aminte: dacă pasărea singuratică a căpătat un inexplicabil instinct gregar este semn că noi, românii suntem îmbiaţi, într-un soi de ultimatum, la unitate. Dacă vom reuşi să refacem unitatea spirituală a celor ce mai simt româneşte şi dacă asurzitoarele certuri dintre fraţi vor înceta, astfel încât în liniştea aşternută să poată răsuna cornul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, anunţând plinirea vremurilor, atunci Cucul cel Adevărat, cel cu penele de aur, sălăşluit în Rai după ce soţia l-a înşelat cu privighetoarea, ar putea reveni şi el printre noi, poleind Noul Ev cu deschiderea magnificelor sale aripi de heruvim!

Articolul trimis de : Solul

click aici : MUZICA CRESTINA - RADIO EMANUEL

MITROPOLIA ARDEALULUI

Raport de activitatea pe anul 2006 a Fundatiei „Sf. Constantin si Elena — Valea Cetatii, Brasov:

Activitatea religios-filantropică a fundaţiei, începută în anul 2004, a fost asigurată şi în anul 2006 de către 40 de voluntari care îşi desfăşoară activitatea profesională în diferite domenii de activitate. 3 voluntari au mers la domiciliul a 5 persoane bolnave, dăruindu-le daruri cu caracter duhovnicesc, constând în cărţi cu conţinut religios şi iconiţe, încercând ca prin cuvânt să aline suferinţa trupească şi sufletească a celor bolnavi.

Un astfel de daruri au fost oferite şi părinţilor a 40 de copii botezaţi, celor 34 perechi de tineri cununaţi, precum şi celor 31 de familii îndoliate în urma decesului unuia dintre cei dragi ai familiilor dumnealor.

Au fost luate în evidenţă alte 16 persoane văduve. La sfârşitul anului 2005, în evidenţa fundaţiei se află peste 650 de persoane, dintre care sunt: 263 bolnavi, 352 văduvi, 238 săraci (cu venituri de la 80 lei până la 300 lei), precum şi 20 copii şi tineri bolnavi, orfani şi/sau săraci. 2 familii au oferit ca milostenie cu ocazia unor parastase peste 25 de pachete cu alimente persoanelor vârstnice, bolnave sau sărace aflate în evidenţa fundaţiei.

De asemenea, în cursul lunii august fundaţia a donat câte 75 lei tinerilor George Olteanu şi Cristina Corduneanu care urmau să suporte operaţii dificile în străinătate....

Mai mult, click aici : Raport de activitatea pe anul 2006 a Fundatiei „Sf. Constantin si Elena

Misiune Ortodoxa

MUZICA RELIGIOASA

Cuvioasa Paraschiva, click aici :Romanian Orthodox Chant - Paraskeva 4

Romanian Orthodox Chant, click aici : Anthony the Hesychast 2

Romanian Orthodox Byzantine Chant, click aici : Lord, I Have Cried

Romanian Liturgy 1, click aici : "Unule Nascut"

Romanian Orthodox Chant, click aici : Psalm 1,2,3 at Putna Monastery

CANTECE CARE TE INALTA , click :

PREA SFANTA MAICA SI FECIOARA

Paula Seling - O ce veste minunata

Fuego - Colind de Craciun

Fuego - E noaptea de Craciun

seara de CRACIUN

Sunday 30 April 2006 - 17:56:36

†Interviu cu Parintele Galeriu â€

D-l Vartan Arachelian a avut bunavointa de a ne ingadui reproducerea selectiva a primului interviu televizat (15 ianuarie 1990) acordat de Parintele Galeriu dupa evenimentele din decembrie '89, pe fondul tensiunilor social-politice care aveau sa culmineze cu mineriadele. Cuvintele Parintelui raman la fel de actuale dupa 13 ani, certand rautatile de astazi ale poporului roman in numele lui Hristos si al bunatatii traditionale a neamului romanesc. Fragmentele sunt extrase din volumul de interviuri Cuvantul care zideste, aparut in 1993 la Editura Roza Vanturilor din Bucuresti.

Cu noi este Dumnezeu, click aici melodii : POPORUL A VAZUT LUMINA MARE

1.Site Crestin Ortodox : colinde, datini, obiceiuri, superstitii, dreapta credinta, predici, sarbatori, paste, vietile sfintilor, slujbe, randuieli, retete de post, predici, povestea numelor, religiile lumii, povestiri biblice, rugaciunile copiilor, lumea credintei, cuvinte duhovnicesti, BISERICI, MANASTIRI din Romania, biserici, manastiri din lume, predici audio ...

despre toate acestea puteti afla,

dand clik aici : PORTAL CRESTIN ORTODOX

Parinte Profesor Galeriu, multa lume va cunoaste si va pretuieste, dar putini stiu ca in 1952 ati fost deportat de comunisti la Canal, la munca fortata. Ce vina au putut gasi unui om ca dumneavoastra?
Slujeam pe vremea aceea la Biserica Sf. Vasile din Ploiesti, predicand si, mai ales, facand ceea ce noi numim cateheza, adica impartasirea invataturii Mantuitorului Hristos, a invataturii Bisericii catre popor. As vrea sa precizez ca Biserica a fost foarte umilita in acea perioada, iar noi, slujitorii ei ortodocsi, n-am beneficiat de libertatea de a face cateheza religioasa. Toate celelalte culte au avut acest privilegiu, prevazut chiar in statutul lor, potrivit credintei fiecaruia; pe cand noi trebuia toate sa le concentram doar in cadrul slujbei de dimineata a Sfintei Liturghii. Si n-aveai ragaz. Dupa Sfanta Liturghie, era fie un parastas, fie un botez, fie o cununie, incat practic noi am fost lipsiti de putinta de a face acest invatamant religios. Eu insa, trecand peste dispozitiile autoritatilor, tineam aceasta cateheza duminica dupa-amiaza, cand participa foarte multa lume. Si atunci, in 1952, la 15 august, am fost ridicat si, dupa doua luni de sedere in penitenciar, am fost dus la Canal, la Valea Neagra.
Parinte Profesor, de ce frica asta de cuvant la autoritatile comuniste? De ce in primul rand cuvintele au fost pangarite?
Doua aspecte ati implicat aici: intai taina si apoi puterea Cuvantului. De altfel, noi stim: si sub aspect religios, si sub aspect stiintific, omul se distinge de celelelalte fapturi prin gandire si cuvant. Acesta este specificul, aceasta este conditia umana, iar pentru noi, crestinii, Cuvantul este Insusi Dumnezeu. Si omul, chiar dupa chipul lui Dumnezeu, este fiinta cuvantatoare. Logos-ul este numit in Evanghelie: "La inceput era Cuvintul (Logos-ul)". Cuvantul era de la Dumnezeu, si Dumnezeu era Cuvantul. Grecul zice Logos intelegand deodata si ratiune, si cuvant. Noi am tradus prin Cuvant ca expresie a ratiunii, iar Cuvantul este calea aceasta divina si umana de a comunica, de a ne impartasi unul celuilalt taina noastra launtrica... Si atunci asa am impartasit, in acest spirit, Cuvantul, Cuvantul-Creator. Spuneau Parintii: "Zi-mi mie cuvant!". Dar ce fel de cuvant?. "Cuvant care sa ma zideasca". Cuvantul lui Dumnezeu e Cuvant creator: toate prin Cuvantul Lui s-au facut.
Parinte Profesor, ce rol a jucat Biserica in moralitatea noastra publica?
Eu sunt incredintat ca poporul roman este un popor profund crestin. Temeiul moralei noastre este, deci, temeiul crestin. Dragul meu - imi ingaduiti sa ma pronunt asa fata de dumneavoastra -, poporul roman este un popor crestin din leaganul lui. In etnogeneza noastra intra si botezul crestin, pentru ca ne-am nascut totdeodata ca romani si crestini, in acea fuziune daco-romana. Evanghelia, iubirea crestina, a servit ca un liant intre romanii care venisera aici si daco-geti... Si avem o credinta apostolica, intrucat aici a propovaduit Sf. Apostol Andrei... Deci morala noastra este o morala fundamental crestina. Insasi morala europeana este o morala crestina, pentru ca Europa este crestina si toate curentele care au mai aparut, de pilda de la Renastere incoace, se resimt de aceasta: chiar daca umanismul Renasterii a facut apel la lumea de dinainte de Mantuitorul Hristos, ea nu putea fugi de aceasta viziune umanista de tip crestin. A fost o ingemanare. Se avea in vedere, in antichitate, acel principiu zis Kalokagathia, care este unitatea intre bunatatea interioara si frumusetea fizica. Dar Kalokaghatia a devenit dupa Hristos Philocalia, adica iubirea de frumusete duhovniceasca, si aceasta a ramas in istorie...
In noua democratie care, speram, a inceput in Romania, ce rol va juca Biserica? Ma gandesc la educatie in primul rand.
Da, educatia morala este un factor fundamental. Eu as face aici urmatoarea precizare: moralitatea publica, ati spus dumneavoastra; dar, mai intai, ce inseamna moralitate? Reprezinta comportamentul uman, iar la nivel social, comandamentele sociale. Altfel spus, continutul [moralei] sunt actiunile si faptele omenesti. Dar actiunile si faptele omenesti, moralitatea, trebuie sa aiba un fundament sau teologic, sau filosofic... Noi, crestinii, nu putem intemeia o adevarata morala decat pe Absolutul divin. Altfel spus, nu putem vorbi de iubire, de bunatate, de dreptate, de toleranta, decat daca le ancoram si le fundamentan in divin. De pilda, e simplu ca eu sa cred in dumneata si dumneata sa crezi in mine. Dar nici unul dintre noi nu putem fi Absolutul, nu putem fi de un credit absolut. Eu cred in dumneata si dumneata crezi in mine, adica eu am incredere in dumneata si dumneata in mine, cand amandoi credem in acelasi adevar si ne referim la aceeasi porunca, la aceeasi ordine sau armonie divina, care este mai presus si de mine, si de dumneata. Moralitatea publica, daca nu se raporteaza la un fundament stabil, absolut, este nitel suspendata, fragila...
Vreau sa va invit sa ne referim putin la realitatea imediata in care traim. Am impresia ca, in afara haosului economic, am mostenit si un haos moral, un haos social. Ce trebuie facut ca sa punem ordine in aceasta lume, sa gasim o iesire?
Aveti dreptate, desavarsita dreptate... Am dobandit libertatea, dar ce facem cu ea? Intarim pacatul, raul, dezvaluim deodata si afirmarea libertatii, si pierderea ei? Altfel spus, noi avem libertatea, dar daca o folosim rau, atunci raul va domni. Libertatea de a face rau nu e libertate, ci robie. Ne inrobim raului. Si atunci, ganditi-va, in ceea ce ne priveste pe noi trebuie sa restauram omul asa cum il marturiseste Revelatia, dupa chipul lui Dumnezeu. Purtam adanc, fiecare, chipul lui Dumnezeu in noi. Si suntem chemati la o continua asemanare cu El, cu Dumnezeu, iar aceasta asemanare ne-a descoperit-o deplin Mantuitorul Hristos. As vrea sa precizez aici: noi toti vorbim de umanism in ziua de astazi, dar daca vorbesti de umanism trebuie sa dai un model de umanitate. In toata istoria umanitatii, putem noi descoperi, dintre oameni, un model absolut la care sa te referi si despre care sa spui: "Iata un om nepatat si fara slabiciuni"? Nu. Si atunci pentru noi, in mod concret, modelul uman nu e un simplu om, ci e Dumnezeu-Omul, este Hristos, adica Fiul lui Dumnezeu facut Om; si atunci la El ne referim pentru zidirea noastra, El este modelul suprem... Am cautat o viata intreaga un criteriu fundamental care sa defineasca Binele si sa distinga Binele de Rau. Mi-aduc aminte, acum aproape vreo 30 de ani, prin anii '60, era si pe la noi un film Zorba grecul, dupa romanul lui Kazantzakis, si acolo Zorba, pe de o parte, se lauda ca el pe la 60 de ani era in stare sa faca nu stiu ce la nivelul biologic, dar nu la nivel spiritual, si spunea zeflemisitor: "Ei, ce e Binele, ce e Raul?". Eram atat de chinuit si cautam un criteriu fundamental, mergeam pe drum, la serviciile mele, si eram permanent chinuit de acest gand. Pana cand am descoperit in freamatul meu launtric acest criteriu, si anume sensul creator al gandului meu, al cuvantului meu, al actiunilor mele, adica totul sa fie calauzit in lumea aceasta a creatiei de un sens creator. Si mi-am dat seama de ce mananca omul. Mancarea, bautura, toate sunt, daca vreti, materiale de constructie din care imi zidesc faptura mea umana, prin care mi-o mentin. Ce e casatoria? Leaganul generatiilor. Pe cand desfraul este ruinarea mea si a generatiilor. O bucata de paine ma zideste, lacomia ma ruineaza... Un pahar de vin ma zideste, betia ma distruge... Bine e tot ceea ce zideste, ce da viata, ce salveaza; raul este tot ceea ce-i lipsit de sens creator, bunaoara patimile, poftele, placerile, adica acele lucruri in care nu mai guverneaza ratiunile, ci simturile... Deci, Binele creeaza, iar Raul distruge... Cum putem noi restaura ordinea in sanul neamului nostru? Sa facem asa incat neamul nostru sa ramana crestin, sa ramana in acel cuvant al omeniei noastre, care a fost lezat [de comunism]. Cuvinte pangarite. Noi visam sa ramana fundamental iubirea, bunatatea intre oameni, pacea, dreptatea sociala... Trebuie sa cred in puterea biruintei Binelui. Am fost agresat de talhari in noaptea de 7 spre 8 iulie 1989. Eu nu eram chinuit de loviturile pe care le-am primit. Sincer, eram chinuit de decaderea umana. Cum poate cineva sa loveasca pe unul care nu i-a facut nici un rau si care ii spune: "Ia tot ce vrei!"?!... Aici e toata tragedia pe care o simteam in fiinta mea. Cum putem vindeca daca s-au produs, sa ma ierte oricine ar auzi, si monstri la noi? Ei, cum facem sa vindecam neamul nostru? Sa nu se mai intample. Neamul nostru este atat de bun in istorie incat, precum stiti, noi nu aveam calai, se importau calai, adica cei ce trebuiau sa execute pedeapsa cu moartea, intr-atat de buni eram! Candva calaii erau de origine straina, iar acum noi, fratii, ne talharim si ne ucidem, sau ne vrem moartea unii altora!... Faca Dumnezeu ca orice cuvant al nostru smerit sa fie un cuvant de balsam si de vindecare, ca toti sa resimtim unitatea noastra in credinta, in adevar si in dragoste, ca sa ne intoarcem la bunatatea noastra dintai si sa zidim o Romanie libera in Bine, iar nu in Rau. Cu adevarat zice undeva in Apocalipsa ca neamurile isi vor aduce [in fata lui Dumnezeu] cinstea si slava lor. Sa aduca neamul nostru romanesc slava lui cu adevarat, nu haosul, sa descopere lumii unitatea si sanatatea spirituala, morala si fizica, dupa firea cea nepervertita, iar aceasta stare sa ne duca mereu la o mare constiinta si vrednicie creatoare! Asa sa ne ajute Dumnezeu. Amin â€

Trimis de Pastin Anton

CLICK AICI : MISIUNE ORTODOXA

Studia Universitatis Babes-Bolyai - Theologia Orthodoxa

Carti in germana si romana, click aici : CARTI

RĂDĂCINILE MELE

Imi amintesc că l-am întrebat odată plin de nedumerire pe bătrânul Paisie:
- Părinte, de ce mi s-au întâmplat mie toate aceste minuni?
- Pentru că de mic copil tu nu doar că n-ai fost ajutat, ci ai mai fost si îmboldit spre rău; erai îndreptătit să primesti un astfel de ajutor dumnezeiesc, iar Dumnezeu ti l-a dat pe tot dintr-o dată, mi-a spus el si m-a mângâiat.
Am devenit cu atât mai contrariat. De unde cunostea bătrânul copilăria mea? Cum reusise să-mi evalueze întreaga viată si să tragă concluzii atât de precise?
Mai târziu, după ce l-am cunoscut mai bine si m-am convins cine este părintele Paisie, am început să caut în trecutul meu întâmplările care mi-au croit drumul de mai târziu.

ORTODOX TV, click aici : VIDEO INTERVIURI ORTODOXIE

CLICK AICI : CARTI ELECTRON